Urmele regalitatii la Tr Severin
Pe 8 mai 1866 prințul Carol I debarcă la Severin pentru a prelua conducerea României.
Patru ani mai târziu, în 1870 , primită în portul Severinului cu
mare fast, pășește pentru prima oară pe pământul României, Regina Elisabeta (Carmen Sylva)
(1843-1916). În 1868 este finalizată construcția bisericii
"Grecescu" și a spitalului cu același nume. În același an se începe zidirea bisericii luterane. În 1874 este desăvârșită porțiunea de cale ferată
între Pitești și Turnu Severin, iar la 5 ianuarie 1875 este pus în circulație tronsonul de cale
ferată, lung de 17,3 km, între Turnu Severin-Vârciorova, tronson care leagă
România de Europa Centrală. Construcția Depoului CFR este finalizată în 1876, iar în 1877 este dată în folosință Gara.
În aprilie-iulie 1877, Severinul
concentrează forțe militare (printre care Divizionul 1 pompieri București - 9 baterii
teritoriale, cu un efectiv de 50 ofițeri, 9 asimilați si 1569 trupă) care asigură flancul drept al
dispozitivului strategic rus de pe Dunăre, forțe necesare începutului războiului și proclamării independenței de stat a României.
Întreținerea lor revine în
proporție de 2/3 orașelor Craiova-Pitești-Turnu Severin și 1/3 Ministerului de
Război). Marele Stat Major și regele Carol I decid că trupele Armatei I române să rămână în
rezervă, păzind frontiera de la Turnu Severin pînă la Turnu Măgurele (dacă
turcii ar fi învins trupele ruso-române). După sfârșitul războiului de
independență în Turnu-Severin se
înființează Spitalul militar.
În 1887 Severinul numără 14.000 locuitori.
În 1882, în Turnu Severin se
înființează Atelierul de reparații vagoane și locomotive, avându-se
în vedere că orașul dispunea de forță de muncă bine calificată și de poziția geografică deosebită, fiind ultimul oraș de frontieră cu
Austro-Ungaria. Unificarea liniilor de cale ferată ale României cu cele ale
Austro-Ungariei pe sectorul Vârciorova - Orșova a impus revizia necesară a locomotivelor și vagoanelor la cap de
linie - Turnu Severin. În 1883 sunt menționate patru cartiere principale ale orașului:
"Traian", "Sever", "Mihai Bravul" și "Tudor
Vladimirescu". În 1883, pe 15 Mai, Theodor Costescu
înființează Liceul
"Traian", care în secolul următor devine o școală modernă de
prestigiu național dar și internațional, atrăgând elevi
din tot sudul Dunării dar și din Austro-Ungaria. Fapt caracteristic al conviețuirii armonioase între
comunitățile severinene, încă de
la deschiderea sa, la 1 septembrie 1883, Liceul
"Traian" consemnează primii doi profesori: M.N. Hergot și Ștefan Bodiu. În 1890 ia ființă la Turnu Severin Serviciul Fluvial Român pe
Dunăre (SFR). Pentru dezvoltarea traficului fluvial propriu, în 1893, statul român cumpără
de la Societatea Austriacă de Navigație cu Aburi pe Dunăre (DDSG) șantierul naval. Banca Națională a României
deschide o sucursală în 1892. În 1894, iunie, se lansează
la Șantierul naval, vasul
"Principele Carol I", primul vas de pasageri construit în România.
Tot în 1894, (pînă în 1948) își deschide porțile Institutul
"Sfânta Maria", școală particulară de elită pentru fete din buna societate, condusă
de călugărițele romano-catolice ale
ordinului Mary Ward, cunoscut și sub numele de
"Domnișoarele engleze". În 1895, Comitetul Suprem
Macedonean care
urmărea susținerea revendicărilor
bulgare în Macedonia ,
deschide o filială la Turnu-Severin. In 1897 este înființată societatea muzicală
"Doina" condusă de Ion Ștefan Paulian. 1898este anul în care este
inaugurat Liceul Comercial (Școala Comercială Elementară) înființată în 1898. În 1899 (până în 1947), este înregistrată
Banca Mehedințiului. În 1899 Severinul are 18.600 locuitori.
În 1899, 5% din populația orașului sunt evrei. Comunitatea ebraică din Turnu Severin, constituită din
evrei veniți din Bulgaria, Serbia,Grecia, Turcia și Austro-Ungaria,
era alcătuită în două rituri religioase: (ritul "spaniol"), sefarad,
și (ritul
"german"), așkenaze. Încă dinaintea
constituirii orașului modern, evreii erau prezenți și în Cerneți, stabiliți din 1829. În 1910, în Turnu-Severin
erau înregistrați 172 de negustori evrei, 3 croitori, 1 dulgher și 10 alte meserii
diverse.
Epoca contemporană: 1900
-1918
Până în 1918, Turnu Severin va fi
poarta occidentală a României. După 1900, industria și capitalul severinean
continuă să se diversifice într-un ritm accelerat. Camera de Comerț și Industrie este
înregistrată în 1902 și în același an este înregistrată și Fabrica de bomboane
“Mercur”. Tot în 1902 este inaugurată Fabrica de mezeluri
"James O’Mara", ale cărei produse sunt deja prezente pe piața londoneză încă din
1903. După Banca "Mehedinți", fondată în 1899, apare Banca
"Severinului" 1904, urmată de
"Banca Comercială" în 1908. În 1906 este înregistrată Fabrica de tăbăcărie
a fraților Damianoff, care
între 1913-1914, producea 100 tone
talpă și 20 tone toval (piele
de vacă sau de vițel, tăbăcită cu substanțe vegetale, din care se confecționează încălțăminte rezistentă). Tot
în 1906, cu prilejul
împlinirii a 2000 de ani dela "cucerirea și civilizarea Daciei de câtre romani", cum
se spunea în spiritul latinității începutului de veac, este ridicat în Parcul Central "Tudor
Vladimirescu" (început în 1889 și inaugurat în 1900), Monumentul
Împăratului Traian, realizat de sculptorul D. Franassovici. În 1912, în clădirea internat
a Liceului "Traian", sub direcția lui Alexandru Bărcăcilă, este înființat "Muzeul Istoric
al Liceului Traian", care ulterior va deveni Muzeul Regiunii "Porților de Fier". O
problemă deosebită pentru municipalitatea severineană a fost alimentarea cu apa
potabilă a orașului. Pănâ în 1905 apa era transportată cu sacalele din
fântânile orașului, apoi de la puțurile forate în Piața "Radu
Negru", puțuri alimentate cu motoare acționate eolian. În 1906, orașul numără 3.119 case, 62
de străzi și o populație de 23.769 locuitori. Vila "Evelyn",
în stil elvețian (distrusă de
bombardamentele din 1944), Casa
"Sabethay" (azi Muzeul de Artă), sau Casa "Vlahos", sunt
căteva din construcțiile reprezentative ale bunăstării severinene din "Belle
Époque". Între anii 1905-1907, în Grădina Publică a
orașului, se construiește Uzina Electrică,
echipată cu trei motoare Diesel-Sulzer de 120 CP fiecare, iar între 1907-1910 este edificată Baia Comunală,
Severinul fiind printre puținele orașe care la acea dată dispunea de o asemenea facilitate. Tot în1907 este desăvărșită acoperirea cu pietre
cubice de bazalt a bulevardului Carol I, începută în 1892 și a "Străzii Mari" (Strada Traian).
În 1910, simbol al solidității capitalului financiar
severinean, este înființată Banca Populară „Dunărea” (până în 1949). În octombrie 1910, în prezența prim-ministrului Ion Brătianu,
însoțit de miniștrii Alexandru C. Constantinescu și V.G. Morțun, sunt puse pietrele fundamentale care inaugurează lucrările
la Fabrica de apă și concomitent, la Castelul de apă, alimentarea făcându-se direct
din Dunăre. Edificii emblematice în arhitectura orașului, Castelul de apă (1910-1913) este realizat dupa
proiectul inginerului Elie Radu,
iar hala "Radu-Negru" (1904-1906), monument
arhitectural reprezentativ al comerțului severinean, este zidită după planurile
arhitectului C. I. Gabrielescu. La 3 noiembrie 1909 se pune piatra de temelie a Palatului
Culturii (Teatrul), care va fi ridicat după planul arhitectului Grigore
Cerchez. Până în 1911 apar Fabrica de gheață, Fabrica de tuburi din
ciment, trei Fabrici de săpun, o Fabrică de lumânări și două Fabrici de
cărămizi.
În 1911, începe maxima
dezvoltare a Severinului, care ține până în anul 1915, perioadă în care
"comuna" Turnu-Severin este electrificată, pavată, alimentată cu apă
la standarde europene și canalizată.
Tot în 1911 se fac demersuri pentru introducerea
iluminatului electric, având în acest sens o primă propunere de la frații Schmidt de la Topleț (40 km depărtare
de Turnu Severin), care aveau sursă prin cădere de apă, dar planul nu este
acceptat. Începe zidirea Palatului Cultural “Teodor Costescu” 1912. Tot în 1912 este desăvărșit în stil englezesc
Parcul Rozelor și inaugurat Aerodromul. La 1 august 1912 este dat în exploatare circuitul
special telefonic dintre Turnu Severin-Vârciorova-Orșova, asigurând legăturile
telefonice cu Austro-Ungaria.
Industria morăritului și panificației a fost printre cele
mai prospere din orașul Turnu-Severin. În 1914 funcționau în Turnu-Severin morile "Graf",
"Sabetay", "Schwarz" și "Moara de foc", fiecare cu fabrică
de pâine. Până în 1914 sunt desăvârșite canalizarea
(începută în 1892) asfaltarea și pietruirea completă a
tuturor străzilor, inclusiv cele din suburbii. Cea mai mare parte a străzilor
sunt bordate cu pomi (teiul în mod particular). Orașul își păstrează în
continuare caracterul cosmopolit, la tot pasul auzi vorbindu-se "nemțește". În 1914, cu un număr de 700
de muncitori, Șantierul Naval severinean este cel mai mare șantier fluvial din țară, și unul dintre cele mai
importante șantiere de pe întreaga
Dunăre, aici construindu-se cele mai mari vase fluviale ale țării: "Principele
Carol", "Giurgiu", "Călărași", "Domnul Tudor".
În 1915 este înregistrată Fabrica de Produse
Zaharoase "Cerna".
Tot în 1915 este înființată Căpitănia Portului
(până în 1990). Dunărea este și rămâne inima de care
este legată existența Severinului. Eugène Pittard (1867-1962), antropolog elvețian de origini genoveze,
vizitând Severinul în ajunul Primului Război Mondial, scrie următoarele:
"După Verciorova, Turnu-Severin, așezat într-un amfiteatru, prezintă clocotul unui
comerț fluvial intens al cărui
echivalent nu-l găsești decât departe, sus, în amontele fluviului".
Începând cu 1909 și până în 1911, generalul Alexandru Averescu preia comanda Diviziei 1 de Infanterie
cu garnizoana în Turnu Severin. Izbucnind Războaiele balcanice (1912-1913), la 28 Iulie 1913, o parte din membrii
delegației (alcătuită din dl
Pacici, dl Panas, generalul Vukotici, generalul Coandă și colonelul Cristescu)
pentru Pacea de la București din 10 august 1913, sunt primiți în portul Severinului
cu aclamații.
………………………………………………………………………………………………
Epoca contemporană.
Perioada interbelică: 1919 - 1939[modificare]
În perioada interbelică Turnu Severin ajunge
printre primele optsprezece mari centre urbane ale României. În portul
Severinului se află sediile de Curse regulate pe Dunăre între Regensburg și Galați ale Societăților N.F.R., ale Societății austriece de navigație (D.D.S.G), ale
Societăților de navigație Iugoslavă și Cehoslovacă, precum și ale Societății maghiare de navigație (M.F.T.R.). Tot în
1919 este înființață noua Vamă Turnu-Severin (până în 1989). Între 25-16 Mai 1919 izbucnește greva ceferiștilor de la Atelierele CFR din București, grevă căreia i se
alătură și cei din Turnu Severin.
În 1919, continuă extinderea
orașului și spre nord, dincolo de
Bulevardul T. Vladimirescu, păstrându-se planul cu străzi perpendiculare cum a
fost conceput în planul inițial. Tot în 1919 este înființat Liceul de fete (azi
Colegiul "Gh. Țițeica). În aprilie 1919, severinenii o salută pe Regina Maria, în
trecere dintr-o vizită la Paris ,
cu ocazia Conferinței de Pace. Tot în 1919 iau ființă "Biblioteca Populară Izvorașul",
"Biblioteca folcloristică" și "Biblioteca muzicală", conduse de
preotul Gheorghe Dumitrescu-Bistrița. La 18 aprilie 1920 revin la Turnu-Severin comandamentele
militare românești ale "Grupului Tisa" și "Zonei Militare O (MZO)" care
participaseră la zdrobirea sovietelor maghiare și la ocuparea militară a Ungariei. La 29 septembrie 1921, în Turnu-Severin,
este semnat contractul dintre Comisia de lichidare a Băncii Austro-Ungariei de
pe teritoriul României și statul român. La1 octombrie 1921 se deschide Biblioteca, care primește donație de la Ioan Gh.
Bibicescu, 40.000 de volume. În mai, 1922, la Severin se află
în trecere familia regală a României ca să o conducă pe viitoarea regină a Iugoslaviei, Prințesa Mărioara. La 20 mai 1924, odată cu inaugurarea
"Palatului Cultural" (început în 1912), preotul Coriolan
Buracu, originar din Mehadia, este numit primul său director. Orașul devine o metropolă a
culturii prin inițiativele Liceului "Traian" și a instituțiilor ce funcționau în saloanele
impozante ale Palatului Culturii: biblioteca, muzeul, teatrul, cinematograful,
Ansamblul coral "Doina", Societatea "Lumina", Universitatea
Liberă, acestea continuând și în timpul regimului comunist. Tot în 1924 este construit internatul liceului
"Traian" (actualul local al muzeului "Portile de Fier").
Banca Populară „Albina”, bancă severineană de marcă a epocii interbelice, este
inaugurată în 1925 (până în 1948).
La 20 mai 1925, începe la Turnu
Severin judecarea procesului lui Corneliu Zelea Codreanu pentru împușcarea Prefectului de
Poliție din Iași, Manciu. La 26 mai, Corneliu
Codreanu este achitat.
Tot în 1925, pe fondul creșterii tensiunilor cu
caracter naționalist, este înființată secția locală a mișcării tineretului
sionist Hashomer Hatzair (Tânǎrul pǎzitor), filialǎ a "Țării Israelului", Eretz Israel, prezentă în
Severin încǎ din 1894.
Începând cu 1927 și până în 1932, economia severineană
intră într-o perioadă de recesiune severă. Sunt falimentate 69 de firme
importante. În 1928, în Parcul Rozelor,
începe construcția Monumentului Eroilor din Primul Război Mondial. În 1927, în comunitatea
ebraică severineană este instituită o filială a unei alte ramuri sioniste
pentru copii și tineret, Zionist
Youth. În 1928, "Annuaire de la
Franc-Maçonnerie Universelle", din Berna, printre cele zece loji masonice
în obediența Marii Loji Naționale din România
citează și loja
"Lumina" din Turnu Severin. În ziua de 3 iunie 1929, însoțit de Regina mamă, Elena, regele Mihai vizitează Turnu Severin. Tot în 1929, ia ființă primul Club Sportiv de
fotbal "Sborul", o ramură sportivă a Căilor Ferate Române (în 1934 echipa își schimbă numele în "CFR Turnu
Severin"). Între 1929 – 1930, firma Siemens execută electrificarea orașului. Comisia Muncii în
Portul Turnu Severin este înființată în 1931 (până în 1948). În 1932, Leopold Banch,
înființează fabrica de pălării
"Testa" cu o producție de 162 mii pălării anual. Fabrica își va închide porțile în 1948. La 5 Mai 1932, organizat de Petre Sergescu,
începe al doilea Congres internațional al matematicienilor români. Poliția orașului Turnu Severin este
înregistrată în anul 1933. În același an, la 22 aprilie,
în prezența Regelui Carol al
II-lea, este sărbătorit centenarul fondării noului oraș. În același an este terminat
Monumentul Eroilor severineni, opera a arhitectului State Baloșin, a sculptorului
Teodor Burcă și a pietrarilor severineni Carol Umberto și Eugenio Ferrari. In
ziua de 25 mai 1936, Scarlat Calimachi
vice-președinte al Blocului pentru
apărarea libertăților democratice, publică
un apel, în presa de stânga, prin care caută să influențeze simpatia
severinenilor spre Uniunea Sovietică cu ocazia alegerilor comunale din acest
an. La 9 iunie 1936, La Șantierul naval, în prezența Regelui Carol al II-lea și al președintului Cehoslovaciei,
Eduard Beneṣ, are loc lansarea
vaporului "Regele Carol II".
La 21 August 1936 are loc la Turnu-Severin Congresul
studenților legionari,
reînnoindu-se angajamentul îndeplinirii hotărârilor Congresului de la Târgu-Mureș (3-5 Aprilie 1936), printre care și eliminarea opozanților politici ai Gărzii
de Fier. În 1936 (până în 1938), la Turnu-Severin, își începe apariția ziarul Gărzii de Fier
din Oltenia, "Alarma".
Tot în anul 1936 ia ființă Societatea "Căile Ferate particulare Cloșani", în scopul
exploatării masei lemnoase din bazinele superioare ale râurilor Motru și Tismana. În 1936, "Malaxa"
construiește un alt șantier naval
"Dinamica" la Schela Cladovei (suburbie a orașului), șantier care în anul 1950 va fuziona cu cel din Turnu Severin.
În 1938, este inaugurată
intreprinderea de spirt și bere „Banovița” (până în 1989). La 8 mai 1939, Regele Carol al II-lea și fiul său, Marele Voievod de Alba Iulia, Mihai, sunt prezenți la Turnu-Severin, unde
dezvelesc lespedea comemorativă pe locul unde Carol I a
pus piciorul, pentru prima dată, pe pământ românesc. În septembrie, 1939, sosesc în oraș un număr mare de
refugiați polonezi, urmare a
atacării Poloniei de Germania și Uniunea Sovietică.
Unii dintre ei rămân definitiv în Severin.
Epoca contemporană: 1940
- 1944
Între 16 și 24 august 1940, au loc la Turnu
Severin negocieri între delegația guvernului României și Ungariei, în privința retrasării
frontierelor Ardealului. Pe fondul ideologic al propagandei legionare și progermane, în
septembrie 1940, începe pe plan
local, boicotarea deschisă a neguțătorilor evrei severineni. Pe motivul
propagandei oficiale anti iudeo-bolșevice, justificată prin pierderea Basarabiei și Bucovinei din vara
anului 1940, sunt consemnate acte
de vandalism deschis împotriva comunității evreiești severinene îndeosebi în timpul rebeliunii
legionare din iarna anului 1941, acțiunile fiind sprijinite și de membrii ai comunității severinene de limbă
germană.
La începutul lunii aprilie 1940, aerodromul din
Severin adăpostește bombardiere și avioane de recunoaștere germane care se pregătesc de atacul
împotriva Iugoslaviei. Operațiunea aeriană condusă de Luftwaffe în timpul ocupării Iugoslaviei și în mod particular
bombardarea Belgradului, va fi coordonată de generalul locotent Alexander Löhr,
originar din Turnu-Severin. În mai, 1941, generalul Corneliu
Dragalina participă la Turnu Severin la festivitățile prilejuite de repatrierea a 2500 de etnici
români refugiați din Iugoslavia în România, internați în lagărul de la Odaia (Turnu Măgurele).
În ciuda
războiului și a legilor cu caracter
rasial (8 august 1940, la propunerea
guvernului Ion Gigurtu,
regele Carol al II-lea semnează "Decretul-lege privitor
la starea juridică a locuitorilor evrei din România"), evreii severineni
se vor bucura de respect și de o libertate de mișcare puțin obișnuitǎ pentru acele timpuri în Europa. Dovadă a
acestui fapt este că membrii comunității reușesc să ajute evrei originari din Viena și Cernăuți, aflați închiși pe vapoare în portul
orașului Cladova (vecin
Severinului, în Iugoslavia ). În ciuda interdicției oficiale stricte, pe toată perioada
razboiului, autoritățile locale severinene le permit copiilor comunității ebraice severinene să
frecventeze școlile particulare și de stat din oraș. Nu este singura excepție. În 1944, datorită
intensificării bombardamentelor Aliaților asupra Severinului, din nou, evreilor
severineni li se permite să se refugieze în satele învecinate. ScriitoareaAnna Colombo,
de origine ebraică, trăind în Severin în perioada războiului, mărturisește în 2005 că în ciuda vexațiunilor îndurate în acei
ani, "severinenii nu erau nicidecum răi".
Între 1941-1944, în interesul
ocrotirii românilor dintre Morava-Timoc și din Banatul sârbesc, se înființeză la Turnu-Severin „Comitetul Timocean” (cu
sediul în port), având ca Președinte pe preotul Gheorghe Suveiche (arestat se pare ulterior de
Gestapo și mort într-un
bombardament, după spusele poetului Constantin Miu-Lerca, în lagărul de
concentrare de la Dachau), iar secretar pe Cristea Sandu Timoc.
În anul 1943, începe prelucrarea
industrială a lemnului la Turnu Severin în Fabrica de cherestea "Cloșani".
La 15 aprilie 1944, (în noaptea de Paști), este efectuat
primul bombardament al aviației anglo-americane asupra Severinului. Cu ocazia bombardamentelor
din 15 și 16 aprilie,
sunt lovite grav portul, instalațiile portuare, gara, regimentul, aerodromul și parțial orașul, distrugerile fiind
apreciabile: tancuri cu benzină incendiate, parcul de vagoane și locomotive distrus în
proporție de 2/3.
Bombardamentul din 21 aprilie a avut ca obiectiv principal centrul orașului și cartierul "nemțesc". De la 15 aprilie pâna la 22 august 1944, forțele aeriene
anglo-americane efectuează asupra Severinului un număr de 11 bombardamente.
Bombardamentele din 6 mai și, respectiv, 6 iunie1944, au fost și ele extrem de violente
din cauza numărului mare de bombardiere folosite. Scopul bombardamentelor
asupra Severinului urmărea deopotrivă distrugerea concentrării de refugiați civili, universitari și industriali sosiți din Bucovina și Moldova .
……………………………………………………………….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu